ASPECTE LEGALE PRIVIND ANTRENAMENTUL CU KATANA

Atenţie! Textul de mai jos nu reprezintă asistenţă juridică ci are doar valoarea unui referat. Speţele reale au mult mai multe valenţe care nu pot fi acoperite printr-un referat de câteva pagini.

1. Portul katanei

Art 1.1 din Lg 61/1991 stipulează că:

Art. 11. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai grava, următoarele fapte:

1). portul, fără drept, în locurile şi împrejurarile în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum şi folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice;

Putem observa că, pentru a fi infracţiune, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  1. portul armei - Legea nu precizează explicit ce înseamnă “port”. Putem interpreta că portul armei înseamnă ţinerea sabiei la centură, pe spate, sub haina, adică undeva de unde poate fi scoasă uşor pentru a fi folosită. În cazul în care arma este doar “transportată” între sală şi domiciliu, putem considera ca această cerinţă nu este îndeplinită.

  2. fără drept fiind sportivi legitimaţi la FRA, katanele fac parte din echipamentul sportiv şi pot fi transportate în anumite condiţii. În mod normal, acest lucru este stipulat în statutul sau regulamentele federaţiei, care este constituită legal. Deci nici aceasta condiţie nu este îndeplinită.

  3. în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică – Împrejurarea în care este transportată katana este aceea ca arma este invelită în husă, eventual în portbagaj, şi nu este ţinută la vedere, deci nu pune viaţa nimănui în pericol.

În concluzie: Putem transporta deci katana de la Dojo acasă şi înapoi învelită într-o husă, în aşa fel încât să nu existe posibilitatea scoaterii imediate a armei.

Exemplu: Scoaterea armei din husă în metrou, tramvai, autobuz sau pe stradă pentru a ameninţa un tâlhar constituie infractiune pentru că:
- nu este specificat nicăieri în regulamentele sportive sau în lege aşa ceva
- arma, deci, nu numai că este purtată, în acest caz, dar va fi chiar folosită (la ameninţare).
- arma poate răni sau cel puţin poate tulbura ordinea publică
- şi nu se poate aplica legitima apărare dacă tâlharul nu are asupra lui nici o armă.
Observaţie: Orice folosire a armei, care a avut urmări (tăieri, distrugeri, etc), chiar pentru apărare, constituie infracţiune mai gravă, în conformitate cu codul penal.
În
opinia noastră, cel mai bine ar fi ca arma sa nu fie scoasă niciodată afară din husă pe stradă, iar in caz de nevoie să se folosească arma închisă în husă, ca un baston.

Nu există lege care să reglementeze deţinerea de arme albe. Nici nu ar fi normal să existe un permis pentru cuţitul de bucătarie, de exemplu.
De asemenea nu există o reglementare specială pentru comercializarea sau transportul acestor arme (cu excepţia călătoriei cu avionul, etc.).
Astfel, deţinerea, comercializara sau transportul de arme albe sunt supuse aceloraşi legi ca orice alte lucruri.
În cazul în care un organ de ordine ne va cere să-i arătăm ce avem în husă, portbagaj, geantă, etc, este bine să o facem fără ezitare, să-i explicam clar scopul pentru care transportăm arma şi să-i arătăm actul de identitate şi paşaportul sportiv sau legitimaţia FRA.

2. Legitima apărare

Una din cauzele care înlatura caracterul penal al faptei este LEGITIMA APĂRARE.

Textul articolului din Codul Penal este:

Art. 44. - Legitima apărare

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevazută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.

(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârseşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

(21) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

(3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Pentru a fi aplicabil acest articol apărarea şi atacul trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii:

Conditiile atacului

- atacul trebuie să fie material (riposta fizică împotriva unui atac verbal sau scris nu va fi socotită ca fiind legitimă apărare),

- direct (între victimă şi agresor nu se afla interpuse alte obicte),

- imediat şi injust

- să fie îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau împotriva unui interes public şi să pună în pericol grav valorile sociale ocrotite.

Condiţiile apărării

- să fie precedată de atac,

- să fie îndreptată împotriva agresorului,

- să fie necesară pentru înlăturarea atacului

- să fie proporţională cu gravitatea acestuia, prin raportarea la condiţiile atacului şi ale apărării. (o apărare

disproporţionat faţă de condiţiile atacului nu va fi considerată de instanţa de judecată ca fiind legitimă apărare. Această

condiţie este de fapt cea care pune probleme. O apărare cu o sabie îmoptriva unui agresor înarmat cu un cuţit va fi

considerată cu greu de către judecător ca fiind legitimă apărare.

Judecătorul va considera în plus că practicantul de arte marţiale ştie oricum mai bine să folosească sabia decât ştie

atacatorul să folosească cuţitul.

În practică, există legitima apărare şi dacă cel ce se apără putea fugi pentru a scăpa.

În cazul în care cel atacat se apăra disproporţionat nu din cauza tulburării prevăzute în articolul 44 alin 3, se va lua în considerare atacul doar ca circumstanţă atenuantă.

Singurul caz în care s-ar putea folosi katana într-un raport inegal de forţe pentru apărare este acela în care, conform art. (21) din art 44, folosim arma acasă, împotriva unui hoţ/atacator. Dar atenţie, chiar şi aici, legitima apărare este doar prezumată.

3. Accidentele din sală

Pentru a fi infracţiune, o faptă trebuie să prezinte pericol social. Pericolul social lipseşte pentru anumite acte inerente desfăşurării unor activităţi permise de lege. Astfel loviturile sau vătamarea corporala produse într-un meci de box de exemplu nu constituie infracţiuni.
În ceea ce priveste Aikido, o vătămare corporală rezultată dintr-o aruncare, proiectare (care este inerentă practicării Aikido-ului) nu va constitui infracţiune. Însă o vătămare corporala produsă cu o sabie este foarte probabil că va fi, atât timp cât nici regulamentele noastre sportive şi nici legea nu permite “duelarea” fără echipament de protecţie.
ÎIn ceea ce priveşte latura civilă, art 1000 alin. 3 cod civil prevede că profesorul, instructorul, antrenorul, va fi răspunzător în solidar cu făptuitorul pentru faptele elevilor. Pentru a fi aplicabil acest articol trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

- Cel ce a comis fapta să fie minor (< 18 ani);
- Cel ce a comis fapta să aibă calitatea de elev sau ucenic;
- La momentul comiterii faptei elevul/practicantul să fie sub supravegherea profesorului.

După ce profesorul a despăgubit păgubitul, acesta se va putea îndrepta cu acţiune în regres împotriva elevului şi în subsidiar parinţilor acestuia.
În cazul încheierii unei asigurări de răspundere civilă, profesorii ar trebui să fie atenţi să fie inclus şi acest risc (Răspunderea civilă pentru faptele altora).
Iată punctul de vedere al Inspectoratului General al Poliţiei Române privind regimul armelor de antrenament din Aikido: